joi, 23 aprilie 2009

Moartea unui Luceafar

Uitându-mă pe cer vazând o mica stea
Ea s-a aşezat încet la fereastra mea
Încercand să-mi spună o şoaptă la ureche
Că o stea acolo sus îmi stă de veghe


Se uită la mine în fiecare minut, trec
Zilele uitându-mă la cer, dar defapt e un bec
Încearcă să-mi lumineze, cu greu, mintea
Dar eu ştiu că acolo sus s-a stins o stea


Un Luceafăr în adevartul său cuvânt
A plecat dintre stele cu un singur gând
Să lumineze mintea celui ce nu are
Şi asta o să facă pâna ce sufletu îi moare


Mergând spre drumul său, vede o lumină
Se întreabă dacă el are vreo vină
Nu, nu erea de vină, doar ca a ajuns
A ajuns la cel ce nu are, şi a pus


A fost îndeajuns să lumineze o altă stea
Acum s-a născut un mic Luceafăr, ce vrea
Să facă o lume mai bună şi mai frumoasă
Şi să nu mai vadă viaţa atât de caraghioasă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu